„Ce perfect erai cand erai un bebelus mic-mic! Bebelusii nu trebuie sa faca nimic ca sa devina perfecti, ei sunt deja perfecti si actioneaza ca si cum ar sti asta. Ei stiu ca sunt centru Universului. Lor nu le este frica sa ceara ceea ce doresc. Ei isi exprima cu libertate emotiile.” (Poti sa iti vindeci viata – Louise L. Hay)
Bebelusii sunt perfecti asa cum sunt ei, chiar daca unul este mai gras, altul mai finut, mai lung sau cativa centimetri mai scurt, cu piele rozie, alba sau pigmentata…si nimeni nu are pretentia de la ei sa fie altfel…
Bebelusii stiu sa ceara ceea ce au nevoie, isi exprima direct trairile, fara cenzura…Daca sunt tristi, stie toata lumea…pana si vecinii, iar daca sunt bucurosi, cu zambetul lor lumineaza incaperea si sufletul celor care ii privesc.
Bebelusii sunt plini de dragoste…ei isi iubesc fiecare parte a corpului si se bucura de ea…chiar si de fecale…Daca ar fi privati de dragoste, bebelusii nu ar supravietui…
Cu totii am fost candva bebelusi si am fost perfecti, insa, pe masura ce am crescut, am invatat de la adultii din jurul nostru (care la randul lor au invatat sa se teama) ca nu este bine sa ne exprimam emotiile, ca nu este frumos sa facem un lucru sau altul, ca lumea ne judeca daca nu ne incadram intr-un anumit tipar… Am invatat sa traim fara dragoste, sa ne autodefaimam, sa ne autocriticam. Suntem vesnic nemultumiti de noi si de ceilalti, de felul in care aratam, de ceea ce avem, de relatiile in care ne aflam…
E momentul sa revenim la „Setarile din fabrica”!!! Sa ne recapatam increderea in noi, in fortele proprii si sa ne acceptam fiecare asa cum suntem, pentru ca suntem speciali, unici, fiecare in felul nostru si deci, meritam sa ne iubim si sa fim iubiti pentru ceea ce suntem…
Cu totii avem in noi miezul dragostei, al iubirii si aprecierii de sine…doar toti am fost BEBELUSI PERFECTI…